NU CENZURII…

Cu pancarde în mâini şi îmbrăcaţi în tricouri special pregătite, jurnaliştii au marcat astăzi zua presei libere. Oameni mari din jurnalismul nostru au putut fi văzuţi în timp ce dădeau interviuri sau pur şi simplu mărşăluiau alături de alţi colegi de breaslă spre Guvern, de unde, desigur, n-a binevoit să se arate nici un oficial.

Toată lumea a vorbit bine şi frumos despre solidaritate şi despre cît de necesară este aceasta în rîndul jurnaliştilor. Ba, mai mult, Val Butnaru şi Valeriu Saharneanu susţin că solidaritate între jurnaliştii din Moldova există. Aşa o fi. numai că nu prea s-a văzut asta zi.

Dacă ieşeau toţi jurnaliştii astăzi, de la reporter pînă la director de ziar sau radio, să lase dracului redacţia pentru o zi şi să arate autorităţilor că jutnaliştii intr-adevăr sunt o putere şi că se susţin unii pe alţii. Asta înţeleg eu solidaritate. Dar faptul că au venit cîte un reporter de la fiecare instituţie mass-media şi aceia pentru a face un material, nu înseamnă că au fost solidari.

Despre ce fel de breaslă jurnalistică mai putem vorbi aici?

Care solidaritate?

P.S: Ca detaliu, noi, cei de la şcoala de jurnalism, cei de la Centrul Independent de Jurnalism şi tinerii liberali am alcătuit majoritatea. Reporterul de la eutv nici macar nu a imbracat tricoul special pregatit, ci pur si simplu a preferat să poarte tricoul lor.